This content is private or does not exist.

-

INFO

România Scrisoarea e pe cale să-și înceapă lunga călătorie până la destinație. Urmărește-i traseul și descoperă tradițiile de Crăciun ale fiecăreia dintre țările pe care le parcurge până ajunge să fie citită de Moș Crăciun!

Viena În Austria, cete de copii străbat străzile colindând pe la ferestre. Piața de Crăciun din Viena este atracția principală a sărbătorilor, deși Crăciunul este celebrat mai ales acasă, cu o masă festivă și cadouri. În timpul sezonului de iarnă, Viena, dar și celelalte orașe mari din Austria, găzduiește numeroase concerte, spectacole de operă și de dans. Diferite expoziții pot fi, de asemenea, găsite în galeriile de artă din oraș și în palatele de renume. De la sfârșitul lunii noiembrie până în ultimele zile din an, piețele de Crăciun pot fi găsite peste tot prin capitala Austriei. Cea mai renumită piață de Crăciun din Viena este Christkindlmarkt. Aceasta are o lungă tradiție ce datează din secolul al XIII-lea, de când locuitorii orașului au avut privilegiul de a deschide „piața de decembrie” (Dezembermarkt).

Praga Şi în Cehia, Moş Nicolae este cel care vine primul, însoţit de un drăcuşor şi de un înger. El le împarte dulciuri şi mici cadouri copiilor cuminţi. Cei care nu au fost cuminţi primesc un cartof sau un cărbune din partea drăcuşorului. Cehii încep să sărbătorească Crăciunul din prima duminică de Advent. Ei adoră ieslele, de aceea poţi vedea sute sau chiar mii de iesle în pieţe, în târguri, sub brad, în biserici. Aşa se explică faptul că în Cehia sunt mai multe muzee consacrate ieslelor. Cel mai cunoscut este cel din Trebechovice pod Orebem, care are o colecţie de peste 300 de iesle confecţionate din diferite materiale. Cea mai preţioasă este ieslea automată de la Probošt, compusă din peste 2.000 de elemente. Renumit este şi muzeul ieslelor din hârtie de la Zábrdě u Husince, în sudul Boemiei, unde se află circa 800 de asemenea iesle din lumea întreagă. Cele mai mari au aproape patru metri, iar cele mai mici încap într-o cutie de chibrituri.

Vaduz Crăciunul în Vaduz este cu siguranță special, căci aceasta este una dintre cele mai mici capitale din lume. Peisajul orașului cu 5000 de locuitori este dominat de Schloss Vaduz (Castelul Vaduz), reședința familiei princiare, locuită permanent. Din acest motiv, nu se poate vizita. Cu o vechime de 700 de ani, castelul este ridicat pe o stâncă abruptă, deasupra orașului, fiind vizibil aproape oriunde ai fi, edificiul fiind simbol al principatului și al orașului. Pentru turiștii doritori de detalii există o machetă a castelului amplasată în centrul orașului.

Roma În Italia, Crăciunul începe cu opt zile înainte și este cunoscut sub denumirea de „Novena”. Copiii merg din casă în casă să recite poezii și să cânte, însă darurile le primesc de-abia pe 6 ianuarie. Conform tradiției, cadourile sunt aduse de o vrăjitoare urâtă, dar bună, numită Befana. Ea aduce darurile pe coșul casei sau pe geam. În multe biserici sunt expuse iesle cu pruncul Iisus și magi în mărime naturală. Un punct de atracție îl constituie Irozii — un teatru popular cu scene, care, pe lângă Irod, prezintă un moș cu barbă lungă, cu cojocul întors, reprezentând bufonul romanilor, și o paiață cu clopoței la picioare, care poartă un băț năzdrăvan — în amintirea saltimbancilor chemați cu prilejul unor astfel de manifestări. În Italia există obiceiul ca, înainte de Moș Crăciun, să vină Baba Cloanța (Befana), călare pe mătura ei, care verifică atentă cine a fost cuminte și cine nu. Ea este foarte bună cu copiii, se strecoară pe hornuri și lasă cadourile lângă bradul împodobit.

Vatican Continuând obiceiul introdus în ultimele decenii, tradiționala Iesle a Nativității și bradul de Crăciun sunt nelipsite din Piața San Pietro la sărbătorile Nașterii Domnului. Ieslea Nativității, reprezentarea scenică a Nașterii Domnului („presepiul”), urmează una dintre cele mai vechi tradiții venețiene de sculpturi de nisip, ales cu atenție din Munții Dolomiti, în Alpii italieni. Conform Papei, din Ieslea Nativității vine și un mesaj despre sensul vieții. Dacă scenele din viața de zi cu zi, cu peisaje și ocupații familiale, ne spun că „Iisus vine în viața noastră concretă”, pe de altă parte, ne arată că „în viața de toate zilele nu mai suntem singuri. El locuiește împreună cu noi”.

Andorra la Vella O tradiţie ciudată dar amuzantă, care provine din capitala aflată la cea mai înaltă altitudine din Europa este „Caganer”. Aceasta reprezintă o statuetă ce se regăseşte în scenele cu Naşterea Domnului în Andorra, dar și în unele părţi din Spania, Italia şi Portugalia. Scenele descriu, de obicei, întregul oraş Betleem, iar Caganer este ascuns într-un colţ, departe de Maria şi Iosif. Caganer are nevoie de intimitate pentru a-şi putea face nevoile. Există câteva explicaţii pentru acest lucru, dar niciuna nu a fost confirmată ca fiind varianta originală. Totuşi, se ştie că Caganer a fost folosit de cel puţin câteva sute de ani. Astăzi puteţi cumpăra Caganeri care seamănă cu celebrităţi ale zilelor noastre.

Madrid La Madrid, unde se află și cel mai mare palat regal din Europa, darurile de Crăciun sunt oferite de magi, care se deplasează în cortegii de curteni, cavaleri și lăutari, iar în case și biserici există iesle miniaturale care redau atmosfera nașterii Domnului. Crăciunul este sărbătorit pe 25 decembrie, dar darurile se dau pe 6 ianuarie, cu ocazia zilei celor Trei Regi („Reyes Magos”).

Barcelona În română, „Caga Tió” se poate traduce „buşteanul căcăcios”. Chiar aşa! Tradiţia catalană este încă celebrată în Spania, de unde puteţi cumpăra propriul vostru Caga Tió. Buşteanul este scobit, are picioare şi un chip haios. Trebuie să îl hrăniți zilnic, începând cu 8 decembrie. În Noaptea de Ajun sau în Ziua de Crăciun, puneţi-l în şemineu şi bateţi-l cu un băţ până vor ieşi afară pe cealaltă parte bomboane, fructe şi nuci. La sfârşit, ultimele lucruri care vor ieşi sunt un hering sărat, un căţel de usturoi şi o ceapă. Există, de asemenea, şi un cântec tradiţional pe care familia îl poate fredona de-a lungul întregului proces.

Gibraltar Gibraltarul este o peninsulă, o stâncă ce aparține Marii Britanii, fost teritoriu spaniol; și acum sunt discuții între Spania și Anglia pentru suveranitatea acestuia. Atunci când în timpul celui de-al doilea război mondial numărul maimuțelor a scăzut, Winston Churchill a comandat aducerea mai multor animale din Africa de Nord. Maimuțele din Gibraltar sunt singurele primate care trăiesc în libertate în Europa. Acestea sunt simbolul Gibraltarului. Sunt multe legende ce povestesc despre aducerea maimuțelor în Gibraltar dar cea mai credibilă este legată de suveranitatea britanicilor și spune că atâta timp cât există maimuțe în Gibraltar, acest teritoriu va aparține Marii Britanii. În ceea ce privește locuitorii peninsulei, ei au obiceiuri de Crăciun asimilate și de britanici, și de la spanioli și se bucură de zilele de sărbătoare alături de întreaga familie, acasă. Dacă totuși ies din case, îi așteaptă Festivalul Luminilor de Crăciun, târgurile tradiționale și cumpărăturile fără taxe.

Paris Astăzi, tradițiile de Crăciun în Franța diferă. Este o ocazie foarte importantă pentru francezi, pentru că țin foarte mult la unitatea familiei și este obligatoriu ca toți membrii să se reunească la masă. Copiii francezi își așază încălțările în fața căminului, sperând că Pere Noel sau Papa Noel (Tata Noel) sau „le petit Jesus” („micuțul Iisus”) le va umple cu daruri. Bomboane, fructe, nuci și mici jucării sunt agățate pe ramurile bradului de Crăciun. Există și un Pere Fouettard (Tata Fouettard), care are datoria de a-i bate la fund pe copiii care au fost obraznici de-a lungul anului. Numele „Noel” provine din expresia „les bonnes nouvelles”, cu semnificația de „vești bune”. În ajunul de Crăciun există obiceiul de a se posti toată ziua, pentru ca la miezul nopții, toată familia, cu excepția copiilor mici, să meargă la biserică sau la catedrală pentru slujbă.

Bruxelles În Belgia, țara ciocolatei, Crăciunul are loc mai devreme decât în alte țări, pe 6 decembrie, iar moșul lor se numește Moș Nicolae. Moș Crăciun nu prea e prezent, cu toate că pe 25 decembrie copiii primesc daruri. Cadourile semnificative, cele pe care micuții și le doresc, sunt primite de la Moș Nicolae. Cina este specială prin faptul că începe întotdeauna cu o băutură însoțită de gustări. Urmează o specialitate din fructe de mare, un curcan la cuptor și un desert specific numit „Gura lui Crăciun”.

Berna În Elveția, butucul este cunoscut sub numele de „Bouche de Noel”. „Samichlaus” (Moș Crăciun) are întotdeauna sarcina grea de a aduce și pomul de Crăciun în casele elvețienilor. Acest obicei se păstrează încă din 1775. O altă tradiție a elvețienilor este „Parada ridichilor luminate”, obicei preluat de la mexicani. Copiii ajutați de părinți se înarmează cu ustensile specializate și scobesc cu mare grijă câte o ridiche mare de lună, alb-violet, pe care apoi o împodobesc cu diferite crestături și forme. Similar cu dovleacul de Halloween, în ridichea împodobită micuții elvețieni pun o lumânare și poartă ridichea ca pe o făclie, ori o agață ca pe un lampion.

Amsterdam Zwarte Piet sau Petru cel Negru, este ajutorul lui Moş Crăciun din Olanda. Sinterklass ajunge în ajunul zilei de Sf. Nicolae pe un vapor cu sclavul său Zwarte Piet, portretizat în procesiuni publice în mai multe oraşe. Din 1850, copiilor care nu se poartă frumos de-a lungul anului li se spune că vor fi luaţi în Spania de către Petru cel Negru unde trăieşte Sinterklaas.

Frankfurt Povestea spune că atunci când familiile germane îşi decorau pomii de Crăciun, ultimul ornament ce trebuia atârnat în brad era castravetele murat de Crăciun – de obicei, era un ornament din sticlă, transmis din generaţie în generaţie. Acesta este ascuns într-un loc de unde să nu se poată vedea foarte uşor – era verde, la urma urmei. Primul copil care găsea murătura în dimineaţa de Crăciun primea un cadou special şi avea mult noroc în noul an. În Germania, „Christklots” reprezintă obiceiul de a arde un butuc toată noaptea de Crăciun, care, conform tradiției, se crede că ar apăra casa de hoți și de nenorociri tot restul anului. Tradiția împodobirii bradului a început în Germania (se pare că primii creștini care au adus brazi împodobiți în casele lor au fost nemții, în secolul al XVI-lea). Mai târziu, împodobirea acestora a devenit un obicei și în alte țări. În 1890, deja erau importate din Germania ornamente pentru pomii de Crăciun, iar în zilele noastre, Frankfurt este orașul care găzduiește cel mai mare târg de sărbători, organizat în luna ianuarie, cu anticipație pentru anul următor.

Londra În Anglia, butucul care se arde în noaptea de Crăciun este denumit „Yule Log”. În fiecare dintre cele patru duminici dinainte de nașterea lui Iisus se aprinde o lumânare, așezată într-o cutie. Au loc procesiuni reprezentându-i pe cei trei magi și nașterea lui Hristos. În 1814, prințul Albert, soțul reginei Victoria, a împodobit un brad la castelul Windsor folosind dulciuri, lumânări și fructe. Evident, familiile de aristocrați i-au urmat exemplul, folosind ornamente din ce în ce mai extravagante: păpuși, mobilă în miniatură, micuțe instrumente muzicale, bijuterii, arme de jucărie. Copiii din Anglia nu își primesc cadoul în data de 24 decembrie, ci în 25. Una dintre tradiții este ca elevii să monteze, în școli sau în biserici, piese despre nașterea Mântuitorului. În vechime, se foloseau animale vii pentru redarea atmosferei, însă în prezent se preferă costumele. Un alt obicei vechi este și acela de a atârna ciorapi de șemineu în așteptarea cadourilor, în casă se atârnă vâsc, iar în jurul casei — crenguțe de brad. Anticii druizi credeau că vâscul posedă puteri magice și că aduce noroc și prosperitate alungând spiritele rele.

Irlanda În Irlanda, locuitorii sărbătoresc Crăciunul într-un mod asemănător cu cei din Marea Britanie și Statele Unite ale Americii, dar în același timp au și multe tradiții specifice țării lor. Irlandezii sunt catolici, așa că pentru ei Crăciunul durează din Ajun până de Bobotează (unii irlandezi numesc această sărbătoare Micul Crăciun). În unele case irlandeze oamenii pun câte o lumânare înaltă și groasă pe pervazul celei mai mari ferestre din casă, la apusul soarelui în seara de Ajun. Ea este lăsată să ardă toată noaptea și semnifică lumina primitoare pentru Maria și Iosif. A două zi după ziua de Crăciun, ziua Sf. Ștefan (cunoscut sub numele de Boxing Day în Marea Britanie și alte câteva țări), este, de asemenea, foarte importantă în Irlanda. Ca și în Marea Britanie, au loc meciuri de fotbal și curse de cai, acestea fiind tradiții foarte vechi. Sărbătoarea Bobotezei (6 ianuarie) este, de asemenea, sărbătorită ca „Nollaig na MBean” sau de Crăciunul femeilor. În mod normal femeile au această zi liberă, iar bărbații fac treburile casei și gătesc pentru ele. Ele se întâlnesc în grupuri și povestesc sau cos împreună toată ziua. Această tradiție devine din ce în ce mai populară și multe femei se întâlnesc în casele prietenelor în duminica dinaintea Bobotezei, pentru a se bucura de ceai, prăjituri și compania celorlalte prietene. Prăjiturile irlandeze tradiționale sunt torturile cu chimen și prăjiturile cu fructe învelite în marțipan și glazură. Pentru fiecare persoană din casă se coace câte un tort cu chimen, iar curcanul și friptura de vită nu lipsesc de pe masa de Crăciun sau Anul Nou. Cel mai popular desert rămâne totuși budinca de Crăciun.

Rejkyavik În Islanda, țara cu capitala cea mai nordică din Europa, unde poate fi urmărită Aurora Boreală, vin treisprezece Moși Crăciuni! Cu 13 zile înainte de Crăciun, primul Moș Crăciun coboară din munți, ocolește fiecare casă și apoi pune dulciuri în ghetuțele copiilor, în vreme ce aceștia dorm. Dacă au fost cuminți, copiii primesc dulciuri, mandarine, lozuri în plic, iar dacă au fost obraznici, sunt recompensați cu un cartof. A doua zi, cel de-al doilea Moș vine în oraș și tot așa până la 25 decembrie, când primul Moș se întoarce la casa lui din munți, pe 26 cel de-al doilea și tot așa până pe 6 ianuarie. Ziua de 6 ianuarie este numită și „Al treisprezecelea” și este considerată de islandezi ultima zi de Crăciun pentru că în această zi, ultimul Moș Crăciun se întoarce la casa lui.

Stockholm În Suedia, patria premiilor Nobel, cea mai importantă zi este Ajunul Crăciunului. O masă specială este pregătită în acest scop — șuncă, pește și fasole — aceasta este și prilejul cu care rudele își fac daruri. Crăciunul se numește la suedezi Jul și este urmat de alte sărbători. Moșul are pe aceste meleaguri o înfățișare diferită: el este reprezentat ca un pitic îmbrăcat în roșu, cu barbă albă, mare amator de orez cu lapte, tradiționala mâncare suedeză de Crăciun. La începuturi, ornamentele pentru brad erau făcute din lemn vopsit, înfățișând animale și fețe de copii. Suedezii descoperă surprizele de Crăciun într-un sac îngropat adânc în zăpadă.

Helsinki În Finlanda, familiile se reunesc pentru a petrece Crăciunul, cea mai importantă sărbătoare a anului. În ajun, exact la ora 12, de pe balconul primăriei, un reprezentant al orașului proclamă „pacea de Crăciun”. Aceasta înseamnă că de la momentul proclamării păcii și până la Bobotează, celor care tulbură pacea li se aplică pedepse severe. Acest obicei există de aproape 600 de ani și este valabil pentru întreaga țară. Copiii așteaptă sosirea lui Moș Crăciun, care pune mereu aceeași întrebare: „Sunt cumva copii cuminți aici?”. Moșul are o desagă plină de cadouri, iar în timp ce „slujitorii” lui îl ajută să le împartă, el povestește celor mici despre călătoria grea pe care o face din Laponia. Printre mâncărurile servite de Crăciun se numără: șunca sau curcanul, cartofii, morcovul, pateul de ficat, orezul care conține o singură migdală. Persoana care mănâncă migdala se va căsători în anul ce urmează.

Rovaniemi Santa Claus Village (Laponia) Fără Moș nu există Crăciun! Toată lumea știe asta. Și, unde îl poți găși Moș Crăciun dacă nu la el acasă? Orașul său natal oficial este Rovaniemi - o destinație pentru vacanța de Crăciun pur și simplu minunată, nu doar pentru copii, ci si pentru părinți.

    Please rotate the device into landscape mode and insert into your VR headset.